Versuri de început

Reiau o idee mai veche a lui Florin de la Hi-Q , cu speranţa că n-o să-l deranjeze:). Într-un post mai vechi al său, Florin şi-a exprimat părerea cu privire la cele mai bune versuri de deschidere ale unor piese. Versurile şi-au pierdut importanţa în multe din piese, ele fiind făcute doar ca să sune bine. Dacă ar fi să fac un clasament personal al celor mai bune versuri de deschidere, acestea ar fi:

Pasarea Colibri-2000 De Ani:”Tu eşti lumina de luni dup-amiază/Tu eşti fără doar şi poate a mea…”

Compact-Când Mă Gândesc La Tine:”Dacă vrei să-mi spui/Ce n-ai spus nimănui/Eu voi fi mereu aproape să te ascult”

Direcţia 5-Primul Meu Sărut:”Imaginea ta mi-apare din nou/Mă leg de trecut, nu ştiu ce e nou/Mă regăsesc acum atât de gol…”

Taxi-Prea Sus:”S-a întâmplat aşa, ca orice altceva/Te-am aşteptat până-n zori/A doua zi au venit să îmi spună că ai murit…”

Lucian Viziru-Ce Secret:”Unii spun cu răutate/Că suntem două chipuri imprimate/Pe-aceeaşi monedă de doi bani…”

Voltaj-Crede:”Crede în iarba ce iese din nea/Crede-n iubirea ce nu va pleca/Crede în zâne şi uită de zmei/Crede-n dorinţe împlinite la trei”

Nu sunt decât puţine dintre versurile care m-au atins, care au reuşit să mă mişte,să-mi transmită ceva… Consider şi am considerat întotdeauna mai important textul unei piese, mesajul acesteia, decât sound-ul sau linia melodică. Până la urmă, muzica e o artă, deci trebuie să transmită. Poate sunt eu prea sentimental, poate de modă veche:)… Tu cât de importante consideri că sunt versurile într-o melodie?

Oameni…

După cum spune o binecunoscută piesă, trăim într-o “lume nebună, nebună de tot”. Nu mă deranjează în mod deosebit că unii dintre noi au uitat ce înseamnă cu adevărat să fie oameni, este un fenomen mult prea general ca să mai mişte pe cineva. Mă deranjează răutatea evidentă a unora, mentalitatea de genul “Să moară capra vecinului!”, egoismul fiecărui individ…Este normal ca fiecare să lupte pentru propria bunăstare, dar n-am să pot înţelege niciodată de ce uneori trebuie să faci rău altuia ca să-ţi fie ţie bine! Poate e o lege a firii, ca să ai ceva, trebuie să iei acel “ceva” de undeva…Însă aici vorbesc de trăiri, de sentimente, de lucruri care poate par mărunte, dar care ne definesc pe fiecare în parte!Sunt trist… Nu uitaţi să fiţi oameni, să “semănaţi cu iubire câmpia din voi”.

Melodia zilei:Aurelian Andreescu-Oameni

Compozitorii mei preferaţi-2

Marius Moga-se spune că este cel mai solicitat compozitor al momentului. Moga s-a făcut cunoscut după ce a compus primul hit al celor de la Akcent, “Ţi-am promis”. Piesa avea un text inedit, o chestie de efect pentru acea vreme (2001). A continuat apoi “avalanşa” de solicitări pentru tânărul compozitor. În 2002, acesta lucra, împreună cu Florin de la Hi-Q, la studioul MOF Records. Aici s-au născut multe hituri, pentru trupe precum Hi-Q, Akcent sau Simplu. De atunci şi până azi, Moga a compus în jur de 300 de piese. A fost de mai multe ori victima unor acuzaţii de plagiat, mai mult sau mai puţin justificate. Împreună cu Andrei Ropcea, a înfiinţat proiectul Morandi. Ultimul album al trupei se numeşte “N3xt” şi, în opinia mea, este mai slab decât precedentul, “Mindfields”. Piesele mele preferate compuse de el: Morandi-Fallin’ asleep, Paula Seling-Timpul,Simplu-Chip angelic.

Florin Grozea-Florin Grozea este cunoscut mai degrabă ca “Florin de la Hi-Q”. Este membru al uneia dintre primele trupe dance din România. Prima piesă Hi-Q “s-a născut” în 1996 şi se numea “Sfârşit de septembrie”. Însă primul hit al trupei a fost abia prin 2000. Era o piesă foarte optimistă, foarte fresh şi se numea “Totul va fi bine”. Atunci a început nebunia. Din 2000 şi până acum, Florin s-a ocupat de o serie de proiecte. Hi-Q şi TNT sunt “copiii” săi, dar, împreună cu oamenii de la studioul său, MOF Records, a compus şi pentru alţi artişti. În 2006, alături de colegul său de trupă, a fost iniţiatorul unei emisiuni de televiziune, “Ce bine e!”, care promova tinerii artişti, oferindu-le şansa să arate ce pot şi ajutându-i cu sfaturi, venite în direct de la specialişti. Alături de Nicoleta şi Mihai, formează una din cele mai optimiste şi cele mai de succes trupe de la noi. Piesele mele preferate compuse de el: Hi-Q-Mor de dor, Delia-Atât de fericită, TNT-Fără tine nu exist.

Gabriel Huiban-a început să cânte undeva prin ‘99-2000, alături de trupa Non Stop. Prima lor piesă, “Jimmy”, a fost un hit al verii 2000, având totodată şi un clip inedit. În prezent, lucrează la studioul Gala Records, alături de prietenul şi asociatul său, Laurenţiu Duţă. Câteva din numele pentru care a compus sunt Giulia, Sexxy, DJ Project, Cristina Rus sau Andreea Bănică. Este compozitorul actual al trupei DJ Project şi se pare că-şi face foarte bine treaba, ultimul album al trupei, “2 anotimpuri”, având un mare succes. În 2006, a participat el însuşi la selecţia naţională pentru Eurovision, cu piesa “Rubber girl”.Piesele mele preferate compuse de el:DJ Project-2 anotimpuri, Gabriel Huiban-Rubber girl.

Compozitorii mei preferaţi-1

Ei au construit ceea ce noi numim astăzi “industria muzicală din România”. Ei au compus majoritatea hiturilor pe care le auzim azi în discoteci, pe radiouri sau pe posturile de specialitate. După părerea mea, cei mai buni compozitori din România sunt (în această ordine):

Laurenţiu Duţă-a fost şi va fi întotdeauna idolul meu. Laurenţiu Duţă reprezintă unul din numele de referinţă ale muzicii româneşti de după revoluţie. Este compozitor, producător, interpret. A avut o carieră solo, care a durat până în 1997, când, alături de Viorel Şipoş şi Mihai Budeanu, a dat naştere celui mai bun proiect dance din România, chiar şi la momentul actual, 3 Sud Est. Este “tatăl” multor proiecte de succes din muzica românească: Animal X, Candy, Blondy, Refflex, Elena(ex-Mandinga) sunt doar câteva dintre numele care au cunoscut succesul datorită pieselor compuse de Laurenţiu.
Piesele mele preferate care îi aparţin: 3 Sud Est-Vorbe care dor, Animal X-Mai mult ca oricând, Blondy-Cu tine vreau să trăiesc. Evident că lista continuă, dar risc să plictisesc.

Win Production-Multora dintre voi probabil nu le spune mare lucru acest nume. Este un studio din Constanţa (studioul lui Viorel de la 3SE), unde lucrează o echipă tânără, formată din 3 băieţi originari din Alba-Iulia: Sebastian Barac(Sebi), Radu Bolfea şi Marcel Botezan(Marci). Ştiaţi că ei sunt compozitorii hitului Akcent-”Kylie”, care a spart topurile de afară? Superba baladă “Alături de îngeri” a celor de la 3SE, piesa”We go crazy”a Andrei, sau hiturile celor de la Activ “Superstar” şi “Lucruri simple” reprezintă o foarte mică parte din piesele geniale compuse de băieţii de la Win Production. Cei 3 băieţi au şi proiectul lor, care se numeşte Play & Win. Piesele mele preferate compuse de ei: 3SE-Alături de îngeri, Natalia Barbu-Îngerul meu, Akcent-Singura cale.

Ionuţ Radu-Din nou, un nume aparent necunoscut… Ionuţ (OD) Radu a fost solistul vocal al “decedatei” trupe Praf În Ochi. A compus pentru numeroşi artişti printre care se numără Adela Popescu, Lili Sandu, Akcent sau DJ Project. În 2006, dă naştere proiectului Quantum DJ’s, care, din păcate, are o viaţă foarte scurtă, “Speranţe” fiind singura piesă cunoscută a acestei trupe. Conform unor articole publicate cu ceva vreme în urmă, hitul “Şoapte” al celor de la DJ Project este compoziţia sa, chiar dacă membrii trupei neagă acest lucru. A existat un mare scandal pe această temă, lui Radu fiindu-i refuzată plata oricărui drept asupra mai multor piese compuse pentru DJ Project. Se spune că şi piesa “Aproape de tine” a lui Lili Sandu a fost compusă pentru DJ Project, dar aceştia au refuzat-o, motivând că este riscantă o asemenea schimbare de stil. Din punctul meu de vedere, Praf În Ochi este, de departe, cel mai bun proiect în care compozitorul s-a implicat. A scris şi muzică pentru telenovelele “Lacrimi de iubire” şi “Daria, iubirea mea”. Piesele mele preferate compuse de el: Praf În Ochi-Să mă laşi să te aştept, Adela Popescu-De te-am minţit, Lili Sandu-Aproape de tine.

În următorul post, vor urma celelalte 3 nume pe care le consider eu vârfuri ale muzicii româneşti la momentul actual.

Învăţământul în România…

Deplorabil! E de plâns, fraţilor! Cu asta pot să încep descrierea stării învăţământului de la noi. Citeam pe blogul lui Mihai de la Hi-Q că ministrul Adomniţei propune învăţământul obligatoriu de la 3 ANI! Sublimă măsură, domnule ministru, în situaţia în care salariile profesorilor sunt aşa cum sunt sau mii de copii parcurg zilnic pe jos zeci de kilometri din satele lor uitate de lume până la prima şcoală. Dumneavoastră omiteţi aceste probleme majore şi propuneţi măsuri de-a dreptul inutile, care oricum nu ar îmbunătăţi cu nimic calitatea învăţământului de la noi. De ce se acordă învăţământului o importanţă atât de mică, în situaţia în care acesta reprezintă piatra de temelie a oricărui domeniu? Păi normal, e mai important ca Tăriceanu să aibă avere de 15 milioane de dolari decât să existe bani pentru renovarea şcolilor. În condiţiile în care ministrul învăţământului nu ştie câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene, făcându-se de-a dreptul de c***o în faţa copiilor, el ne trimite să ne înscriem copiii (sau viitorii copii) la grădiniţă de la 3 ani. Şi mai propune şi 300 de variante pentru subiectele la Bacalaureat… Bine măcar că avem 3 luni să le rezolvăm! Ruşine!!!!!!!!!!

Grădiniţă de…cât???

Adriana Bahmuţeanu îşi face grădiniţă de 700.000 de euro!!! Asta am citit stupefiat în numărul de azi al Libertăţii. Păi bine, măi Bahmu, chiar era nevoie să faci în ciudă românului de rând, doar pentru că nu vrei să stai departe de micuţul Maximus? Sunt convins că nici tatăl meu nu voia să stea nicio clipă departe de mine când eram mic, dar pentru asta niciuna din grădiniţele din oraş nu-mi poartă numele. Şi nici “Happy Little House” nu se numeşte vreuna… Probabil această duduie care are ca hobby-uri principale divorţurile şi căsătoriile în direct între câini (?) duce lipsă de capital de imagine. Am înţeles, de când nu mai e în lumea audio-vizuală simte lipsa “sticlei”! Cred şi eu, dar în afară de OTV, ce post mai atentează la integritatea mea psihică prin apariţiile odioase ale acestei doamne? În România anului 2007(aproape 2008), vedete sunt “Bahmu”, fetele de la Trident sau cine ştie ce creator de modă, care ai impresia ca a intrat în dulap să îşi aleagă hainele legat la ochi. Vreau să văd pe TV oameni precum Florin Piersic, Radu Beligan, Toma Caragiu sau Amza Pellea. Keep dreaming!

Lucruri simple care mă fac fericit…

Recunosc, împrumut ideea de la Florin de la Hi-Q! Fericirea mea nu depinde de nimic anume, dar există câteva lucruri care mă transformă brusc într-un om fericit, chiar şi pentru puţin timp:

-dozele de Coca Cola, “devorate” în fiecare pauză mare;

-minunatele sâmbete în care nu fac altceva decât să stau în pat şi să văd un film bun;

-piesele din playlist-ul meu;

-cartofii prăjiţi ai mamei;

-prietenii mei, care nu sunt trişti niciodată şi, datorită cărora, nu sunt nici eu trist aproape niciodată

-oamenii care îmi spun că le place compania mea;

-plimbările primăvara.

Sunt doar câteva din lucrurile care dau culoare vieţii mele, care mă fac zi de zi să simt cât e ea de frumoasă şi mă fac să-mi doresc să savurez fiecare clipă din timpul care se scurge.

Avalanşă de “fitze” şi prostie în jurul meu!

Scârbit, plictisit, uimit! Cam astea ar fi cuvintele potrivite pentru a descrie starea mea de spirit din ultimele zile (sau săptămâni?!). De ce? Pentru că am îndrăznit să observ comportamentul şi manifestările “vietăţilor” care, din păcate, mă înconjoară. De ce  marea majoritate a populaţiei Terrei vrea să fie “number 1″?

Am ajuns la concluzia că am alergie la:

-proştii cărora le este aproape străin termenul de “chiflă”, dar care se cred deasupra tuturor;

-”şmecherii” care au Lăstun de pe vremea bunicii, dar pornesc de pe loc cu scârţâit de roţi, ca să mai emane puţină prostie în aerul şi aşa poluat;

-băieţii de cartier din discoteci care mişcă o mână de sus în jos pe muzica lui 2 Pac, iar acasă le cade tencuiala de pe pereţi de la volumu’ 1543446302376409674225 al lu’ Nicolae Gutză de Maimutză (ăsta nu mai moare odată?);

-ţăranii care îşi ţin 22 de ore din 24 televizorul pe Taraf TV şi îl dau la maxim să-i intoxice şi pe alţii sau retardaţii care dau mass-uri de genul “Cine are ultima piesă a lui……….?” A se pune în loc de puncte orice nume, însoţit de “pseudonim, mânca-tz-ash!” Prin pseudonim se înţelege orice mezel sau metal preţios…;)

-idioţii care te izbesc în timp ce circuli pe stradă, iar apoi se întorc iritaţi:”Ce, moshule? Eşti şmecher şi n-ai loc de întors?” 2!Stai jos!

Probabil aş rescrie “Decameronul” lui Boccaccio dacă m-aş apuca să înşir toate lucrurile care mă nemulţumesc şi chiar mă dezgustă la cei din jurul meu. Uneori cad pe gânduri şi, întrebându-mă de ce e lumea aşa cum e, ajung să-mi doresc să fiu singur o vreme. Eu cu mine şi cu gândurile mele…

Zero-Come This Way

Trupă nouă(parţial), stil nou, piesă bună! Cam aşa s-ar putea descrie pe scurt proiectul Zero… Stilul adoptat de ei este hardcore, ceva inovator pentru România. Este un sound îndrăzneţ, aş putea spune chiar agresiv. Clipul…foarte tare!!! Minusul principal al piesei consider eu că este apariţia (din nou!) lui Marius Moga. Nu ştiu dacă piesa este compusă de el, dar dacă este aşa, nu m-aş mira ca în câteva zile să-mi trimită vreun prieten pe mess piesa originală. În ceea ce priveşte componenţa, doi dintre membri (Alex şi Oxi) au activat la Praf În Ochi. Sper că trupa asta nu se vrea a fi un soi de continuare a proiectului PIO pentru că, deşi “Come This Way” este o piesa bună, nu poate fi comparată cu piesele PIO…Şi nici vocea solistului cu vocea lui OD (vocalist PIO). Mi-e dor de Praf În Ochi! Pentru cei care n-au văzut clipul, enjoy!

“4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” nominalizat la “Globul de Aur”!

Citesc uimit că filmul lui Cristian Mungiu, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” a fost nominalizat la “Globul de Aur”!(via Ziua) Extraordinar, este un pas enorm pentru scumpa noastră ţărişoară şi pentru lumea filmului românesc. Filmul prezintă o realitate a perioadei comuniste (acţiunea se petrece în 1987), fiind o producţie valoroasă tocmai prin prisma subiectului pe care îl abordează. Este vorba despre 2 studente, dintre care una încearcă să facă un avort(evident, ilegal!), fiind ajutată de prietena sa, care se sacrifică pentru ca totul să se termine cu bine! Poate, în sfârşit, vom fi şi noi în stare să apreciem arta adevărată…Credeţi?:)