Da, mi-e dor de trupa cu care am crescut…Aşa cum îmi place mie să spun, ei erau cei mai buni, pe vremea când muzica era muzică. De câte ori l-am cărat pe tata cu mine la concerte, de câte ori plângeam că nu voia să mă ducă, de câte ori tremuram când auzeam vreo piesă a lor…Era însă previzibilă ruptura, lucrurile nu mai mergeau bine în 3SE de ceva vreme. Întotdeauna o să-i respect pe aceşti băieţi, pentru tot ce au făcut pentru muzica românească, pentru tot ce au făcut, în mod indirect, pentru mine. Iar la final, vă las să ascultaţi cea mai bună piesă a lor, în opinia mea…
Archive for februarie, 2010
Cineva spunea odată că acel om care are doi prieteni este un om fericit! Mereu mi-a plăcut să cred că am mai mult de doi prieteni. De mic, mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei, să am cu cine bate mingea într-o groapă plină de praf, să împart ciocolata cumpărată din banii aruncaţi de mama pe geam. Pe unii dintre ei mi-i amintesc cu greu, cu alţii mă salut şi le zâmbesc…Alţii au plecat şi nu cred că i-aş mai recunoaşte dacă i-aş vedea pe stradă. Toţi însă au însemnat ceva în viaţa mea, cu fiecare dintre ei am împărţit cel puţin o clipă din viaţă, fie ea bună sau rea.
Fiecare din noi am ajuns să trăim momentul în care să plecăm de acasă, să ne deschidem aripile şi să zburăm din braţele părinţilor. Fiecare din noi am luat-o pe drumul nostru. Dar există ceea ce ne va lega pentru toată viaţa, un loc numit “acasă”, în care ne vom întoarce zâmbind şi peste ani. De fiecare dată când privesc pe geam, văd dealurile pe care le-am cutreierat împreună cu ei, văd locurile în care băteam mingea şi aud parcă râsetele şi strigătele unor copii…Privesc pe geam, mi-e dor să-mi aud prietenii strigându-mă…
Parcă mi-era dor de o selecţie naţională pentru Eurovision…aceleaşi discuţii, aceleaşi scandaluri şi cireaşa de pe tort, participarea lui Salam(?). Slavă Domnului că n-a trecut preselecţia că ne făceam de râs.
Piesele de anul acesta mi se par, în ansamblu, mai slabe decât în anii precedenţi. Singura piesă care a reuşit să-mi atragă atenţia şi să mă facă s-o ascult de muuuuuuulte ori a fost “Come As One”, a celor de la Hotel FM. Cu un show bine pus la punct, piesa ne-ar putea plasa destul de sus în clasament. O altă piesă cotată cu şanse mari este “Save Their Lives”, interpretată de Luminita Anghel, Tony Tomas şi Adrian Piper şi compusă de Eduard Cârcotă. Mi se pare foarte josnică strategia de marketing a acestei piese, care se vrea a fi (cică!), un tribut pentru Michael Jackson, dar care n-are nicio legătură cu artistul, în afara faptului că are un mesaj social, la fel ca şi multe piese ale lui Michael. Iar piesa în sine mi se pare mediocră, mă aşteptam la ceva mult mai bun din partea lui Cârcotă, după ce a reuşit să ne aducă locul 4 în 2006 cu “Tornero”.
Aşadar, consider că Hotel FM ar fi cei mai potriviţi să ne reprezinte anul acesta la Oslo, iar pentru cei care n-au ascultat încă piesa, enjoy!
Revin după o luuuuuuuuuuuuuuungă absenţă 
) Sper ca de data aceasta să tratez mult mai serios acest blog, pentru că mi s-a reproşat că l-am neglijat.
În primul meu post din “new era”, o să vă aduc aminte de o piesă mai veche, dar care mie îmi place încă foarte mult. Enjoy!
