Cineva spunea odată că acel om care are doi prieteni este un om fericit! Mereu mi-a plăcut să cred că am mai mult de doi prieteni. De mic, mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei, să am cu cine bate mingea într-o groapă plină de praf, să împart ciocolata cumpărată din banii aruncaţi de mama pe geam. Pe unii dintre ei mi-i amintesc cu greu, cu alţii mă salut şi le zâmbesc…Alţii au plecat şi nu cred că i-aş mai recunoaşte dacă i-aş vedea pe stradă. Toţi însă au însemnat ceva în viaţa mea, cu fiecare dintre ei am împărţit cel puţin o clipă din viaţă, fie ea bună sau rea.
Fiecare din noi am ajuns să trăim momentul în care să plecăm de acasă, să ne deschidem aripile şi să zburăm din braţele părinţilor. Fiecare din noi am luat-o pe drumul nostru. Dar există ceea ce ne va lega pentru toată viaţa, un loc numit “acasă”, în care ne vom întoarce zâmbind şi peste ani. De fiecare dată când privesc pe geam, văd dealurile pe care le-am cutreierat împreună cu ei, văd locurile în care băteam mingea şi aud parcă râsetele şi strigătele unor copii…Privesc pe geam, mi-e dor să-mi aud prietenii strigându-mă…