A fi sau a nu fi…microbist?

Uitându-mă la eternul derby Steaua-Dinamo, am ajuns să mă gândesc ce înseamnă de fapt să fii microbist. Pentru că termenul a căpătat cu totul alt sens decât pur şi simplu a avea o  echipă favorită. Ca să fii microbist trebuie să ştii să loveşti foarte bine, să pomeneşti de propriul organ genital din 5 în 5 secunde, să-ţi zugrăveşti camera în culorile echipei mult-iubite… Nu mai vorbesc de soneria telefonului mobil sau tricoul luat de la tarabă şi spălat o singură dată de la achiziţionare. De ce nu poţi să-ţi încurajezi favoriţii respectându-i pe ceilalţi? Sau măcar fiind indiferent faţă de ei… Eu ţin cu Steaua, dar nu în aşa fel încât să port chiloţi roşu cu albastru sau să mă consum la fiecare ratare. N-am nimic cu celelalte echipe sau cu fanii lor…Va veni oare ziua când să putem merge pe un stadion fără teama că ieşim din tribună cu capul spart?

Liber sau implicat într-o relaţie?

Fiecare dintre noi are propriul său mod de a înţelege dragostea. Unii o preţuiesc mai mult decât ar trebui, alţii o tratează cu superficialitate, iar alţii se înşeală profund, susţinând că nu există. De aceea, e normal ca unii să sufere în urma unei despărţiri, în timp ce alţii sunt mai pasivi decât oricând.

De aici izvorăşte şi clasica întrebare “E mai bine să fii liber sau să ai pe cineva alături?” Sunt convins că sunt a n-a persoană care abordează acest subiect şi că risc să devin plictisitor, însă îndrăznesc să am şi eu o părere legată de această temă.

Personal, întotdeauna am pus suflet în ceea ce am făcut, deci, inevitabil, şi în dragoste. Am iubit, dar am şi suferit. M-am bucurat, dar am simţit şi gustul amar al despărţirii. Una peste alta, toate aceste întâmplări au contribuit la experienţa mea de viaţă. Îndrăzneaţă sintagmă, având în vedere cei 18 anişori pe care îi posed:) Poate faptul că niciodată nu am găsit răspunsul la această întrebare m-a făcut să scriu despre dragoste şi relaţii. Când sunt singur, îmi doresc pe cineva şi viceversa, iar acest permanent război al celor două stări nu se sfârşeşte. Poate e ceva normal, sau poate sunt eu nebun. Tu cum preferi: să fii singur sau să ai pe cineva alături?

Ţara lui “Las-o, bă, că merge-aşa!”

Stăteam azi, într-unul din momentele mele de meditaţie (ora de filosofie), şi mă gândeam la România. Nu, pe prietena mea nu o cheamă România, că nu fac parte din vreo cultură indică! Mă gândeam aşa, în ansamblu, la ţara asta care, pe zi ce trece, e tot mai evident că se duce de râpă. Câte motive mai am eu să mă mândresc că sunt român? În afară de Hagi sau Nadia Comăneci, ce le trece prin minte străinilor când aud “România”?Mă refer la lucruri pozitive, nu la crime odioase săvârşite prin Italia… Că tot veni vorba de Italia, evident că nu sunt de acord cu postura în care se află românii de acolo, pentru că situaţia nu poate fi generalizată. Dar nu e prima “abatere” de genul acesta (să ne amintim de femeia omorâtă de 2 românce cu o umbrelă care i-a fost înfiptă în ochi), iar italienii iau atitudine, chiar dacă această atitudine de repulsie radicală faţă de orice român nu este cea mai bună soluţie.
Revenind la “eterna şi fascinanta Românie”…Nu v-aţi săturat de VIP-uri care se fâstâcesc pe la TV cu noile lor maşini de miliarde sau haine de mii de euro, în timp ce copilaşi de 2-3 ani plâng de foame, de parlamentari care votează la 2 mâini, de greve datorate salariilor extrem de mici? Duminică mergem la vot! Şi pentru cine? Pentru noi? Am serioase îndoieli…

Sătul până-n gât!

Dragii mei, nu mai rezist! Oriunde merg, oriunde privesc, orice fac, mă lovesc de subcultură! M-am săturat ca la şcoală, in fiecare pauză, să aud de pe telefoanele distinşilor mei colegi Gutză, Salam, sau orice alt mustăcios cu nume de mezel (Nu!Nu sunt rasist, dar am dreptul să condamn prostul gust!).Bine că nu e situaţie generală, că ajungeam rău. Acum probabil o să-mi dea cineva în cap, că deh, gusturile nu se discută. Foarte adevărat, dar de aceea e blog, ca să-mi exprim propria părere. Partea cu manelele, deşi e chinuitoare, trece ca vântu’. Însă serialul Elodia, care, întâmplător a crescut audienţa (?) OTV-ului în ultimele X luni, aducându-l pe locul 4 sau 5 în topul celor mai vizionate posturi TV din România. (Vreau să cred că e doar o glumă!) mi-a mâncat nervii. Nu m-aş fi săturat aşa de cazul ăsta nici dacă aş fi fost însăşi Elodia. Uneori mă miră gradul de penibil pe care îl pot atinge unii în căutare de popularitate, sau, în cazul lui Dan Diaconescu, ziaristul fără punct şi fără virgulă, în căutare de audienţă. Sunt scârbit si încerc să stau cât mai departe de capodoperele “gutziene” sau “salamice” sau de avocate dispărute care ajung vedete post-mortem! Dar pot, când aflu de prin gura târgului că a aparut prăjitura…ELODIA??????? X-(

3 Sud Est-Vorbe care dor

Salutare, prieteni! Din nou…Revin pe blog, dupa o lunga absenta cauzata de pierderea parolei! (sunt No.1 la capitolul dezordine). In primul meu post din noua “era” o sa vorbesc despre noua piesa 3 Sud Est-Vorbe care dor. N-am de zis decat “Foarte tare, frate!!!” Un sound foarte fresh, o piesa sensibila, versuri care merg direct la sufletul ascultatorului, chiar daca reprezinta o usoara schimbare de stil pentru cei 3 Regi ai Muzicii Dance. Nu pot sa nu aduc vorba si de carcotasii care afirma ca este copiata dupa o piesa a lui Akon! Duceti-va la ORL-ist, poate va repara urechea muzicala!Stiu eu unul bun!;) Noapte buna!

Later edit: era vorba de piesa “Sorry, blame it on me” a lui Akon